MOŞU’ DEAC, FOSTUL PRIMAR DIN BOGDAN VODĂ, A IDENTIFICAT PROBLEMELE ACUTE ALE ŢĂRII

Aş da foc la tăte partidele politice, numa’ dacă ar arde

• Ionuţ HOROBA

Moşu’ Deac este cunoscut pretutindeni în Maramureş ca fiind cel mai longeviv primar. Vreme de peste trei decenii a condus din funcţia de primar sau viceprimar comuna Cuhea, botezată apoi, la chiar iniţiativa lui, Bogdan Vodă. Numele său real este Vasile Deac; titulatura de "moşu" i s-a dat după soţia lui, care are diplomă de moaşă.

Cu toate că a fost atâta vreme primar, nu a renunţat la casa sa bătrânească, cu o vechime de peste două secole, şi a refuzat să-şi ridice o vilă, aşa cum e la modă în zilele noastre, printre primari.
La cei 81 de ani, moşu’ Deac este dezamăgit de felul cum stau lucrurile în ţară, mai ales de reprezentanţii clasei politice, care, în opinia lui, nu urmăresc binele poporului, ci doar satisfacerea propriilor dorinţe. Moşu’ Deac a criticat vehement partidele politice şi crede că acestea reprezintă principala sursă de rău în România. De asemenea, s-a arătat îngrijorat şi neîncrezător în soarta ţării, pe care o vede distrusă total, dacă cei care conduc nu vor fi capabili să aducă schimbări în bine. 

- Moşule Deac, aţi fost, vreme de peste trei decenii, primar sau viceprimar aici, în Bogdan Vodă, timp în care aţi desluşit tainele administraţiei publice. Cum credeţi că sunt primarii de astăzi, ce greşeli fac aceştia în comunităţile pe care le reprezintă?
- În primul rând, aleşii locali de astăzi nu-s pentru oameni. Şi aici nu mă refer numai la primari, ci la toată clasa politică, de sus până jos. Äştia nu-s oameni pentru oameni. Mai au şi neruşinarea să-şi zică aleşi, dar mai degrabă sunt nealeşi, că, dacă ar fi pentru oameni, şi-ar da silinţa să facă ceva bun. Atâta îs buni până să capătă pă scaune. După aceea nu ştiu cum să fure mai mult şi mai bine păntru ei. Eu am fost 31 de ani la câr-ma comunei de aici şi stau în continuare într-o casă de peste 200 de ani, însă mulţumesc lui Dumnezeu că am reuşit ca pentru oamenii de aici să lupt cum am putut. Amu’, când ajung la putere, politicienii de azi nu-şi dau rând, de-a puterea, să-şi facă vile mari, cu miliarde lei furaţi din avutu’ public.

- Pe plan administrativ, ce ar trebui să facă primarii care conduc destinele localităţilor unde au fost aleşi?
- Eu aş zice că acum cel mai rău lucru de unde pleacă tăte necazurile îs partidele politice. Prima şi prima dată aş da foc, dacă ar arde, la tăte partidele. Le-aş desfiinţa. Nu vezi dumneta că în ziua de azi să tăt bate monedă ba pă putere, ba pă opoziţie? Dar când prinzi doi cai la car şi unu’ trage în stânga şi altu’ în dreapta atunci s-o mirat lumea de car şi de cine se află în el şi, din păcate, în car suntem noi, poporul. Uitaţi-vă în alte ţări. Şi acolo să mai sfădesc între ei, mai ales când îs alegerile, dar după aceea tăţi îs una. La noi, tăţi trag numa la putere, că acolo-i mişâna sau ciolanu’. Da’ trebuie să se gândească că banii nu-s a partidelor şi nici a puterii, ci a ţării şi trebuie gospodăriţi cu cap. Nu trebuie întrebat tu eşti de-a nost sau eşti de-a dracului. Apoi, dacă eşti de-a lor, orb să fii sau şchiop, primeşti bani din avutu’ ţării, chiar dacă nu eşti capabil să-i poţi gospodări cum trebe. Eu, dacă aş fi în locul cârmei sau a Parlamentului, primul lucru care l-aş face ar fi să împart în mod egal şi fără vreo culoare politică banii la toţi. Dar aş fi atent la ce o făcut fiecare cu acei bani, ca la anu’ viitor să ştiu cine merită să-i mai dau şi pe cine să trag la răspundere.

- Moşule, mulţi primari invocă lipsa banilor atunci când îi întrebi de ce nu realizează anumite proiecte pentru comunităţile lor. Credeţi că, într-adevăr, doar lipsa de fonduri e adevărata problemă?
- Io cred că asta cu lipsa banilor e o mare minciună, pentru că gospodarul care-i gospodar face prima dată drumu’ şi WC şi abia apoi începe să lucreze la casă. Încă un lucru grav este că noi cotizăm la Uniunea Europeană, dar, în schimb, nu aducem aproape nimic pentru a putea susţine investiţii importante în ţară. Şi această lipsă de interes pentru banii de acolo se explică prin faptul că de acolo îi cam greu de furat. Asfaltul îl facem de astăzi pe mâine, dar banii i-am luat cât pentru 10 ani. Se întâmplă lucruri pe care nu le văd doar eu, care sunt trecut de-amiază, cum se zice. Le vede tătă lumea şi ne râde în pumni.

- Cum ar trebui să fie aleşii poporului pentru ţară?
- Ar trebui să fie ca un părinte pentru copilul lui. Pă mine mă durea sufletul dacă cineva din comunitatea mea nu avea ce să pună pă masă. Primul lucru care-i interesează pă cei de amu’ îi ce palat să-şi facă mai mare şi mai luxos. Să dau la întrecere unii cu alţii pentru acest lucru. O tăiat tăte pădurile, ce nu le-o avut nicio ţară din lumea asta, şi apoi vin şi să miră de ce vin puhoaiele peste ei. Înainte, când eram eu copil, am învăţat de la bătrânii de atunci că atâta pădure trebe tăiată cât să putea planta la loc.

- Cum vezi dumneata România peste 100 de ani?
- Dacă lucrurile astea slabe continuă să margă aşe cum se petrec amu’, asta, în câţiva ani, nu va mai fi Românie! Dacă treburile nu se schimbă în mai bine şi dacă aleşii îs tăt nebuni de aieştea care nu au nimic bun în cap, numa hâlbe, peste 100 de ani ţara asta nu va mai fi pă hartă. Aici or trăi numa slugi şi robi păntru alţii. A fi vai de capu’ lor. Da’ să ferea Dumnezău să fie aşe cum mă gândesc io. Trebuie să se înceteze ca oamenii capabili a schimba ceva în ţara asta să mai fie opriţi de interesele meschine ale celor care vor numa’ binele lor, nu pe cel comun. Şi să nu se mai certe atâta între ei. Să pună osu’ şi să gândească toţi către poporul aiesta, care-i suportă de atâta amar de vreme.