Grila de toamnă

• Dorin ŞTEF

De regulă, în lunile de vară, posturile naţionale de televiziune suspendă emisiunile "grele" (realizatorii îşi iau concediu, eventual difuzează reluări şi lansează emisiuni estivale, uşoare, răcoroase. Prin septembrie, intră în forţă grila de toamnă concepută astfel încât să sporească audienţa şi să facă rating. După acelaşi model, guvernul a amânat remanierea până în septembrie, propunând telespectatorilor, pardon, electoratului, o grilă de toamnă cu protagonişti proaspeţi.

Tehnica se aplică şi în fotbal. Când o naţională nu merge bine (cum ar fi, de exemplu, naţionala României - parcă mereu în vacanţă), selecţionerul rade jumătate echipa şi aşteaptă minuni de la noii combatanţi.
Problema e că în politică nu merge la fel ca în divertismentul de televiziune sau în fotbal. Guvernul Boc rulează încă din iarnă cu o "grilă dă vară". Aşa se face că reformele bat pasul pe loc, iar măsurile anticriză lipsesc cu desăvârşire.
În politică, te afirmi atunci când acţionezi ferm, dar fără a uita să respecţi "regulile jocului" - când un minister nu merge, nu aştepţi "grila de toamnă", îl dai afară pe ministru, dacă el nu are demnitatea de a-şi da demisia (şi nu o are). Când performanţele lipsesc şi populaţia suferă din cauza asta, reformezi, înlocuieşti, tai în carne vie. Doar e an de criză şi nu poţi să-ţi permiţi compromisuri politice.
A guverna cu un ochi în sondaje înseamnă a te sinucide din punct de vedere politic. Ori împingi lucrurile până la extremă destul de repede pentru a culege roadele, ori te retragi şi laşi opoziţiei onoarea şi cinstea de a-şi eroda şi ea capitalul de imagine. Băsescu a mizat pe Ciuleandra - o horă cu iz de Bărăgan, în care ritmul creşte treptat, devenind infernal, până când dansatorii cad la pământ epuizaţi, dar fericiţi că "au luat ciuleandra la bătaie".
Rămâne de văzut cum va aprecia electoratul prestaţia la algerile din 2012. Deocamdată, PSD merge pe 38%, PNL pe 22%, iar PDL pe 18%. Procente aleatorii, conjuncturale. În spatele lor, a procentelor, politicienii visează la funcţii şi privilegii, în timp ce electoratul visează la ţări străine. Şi, totuşi, cineva trebuie să rămână să stingă lumina. Sau nu.